NU

Noi doi?impreuna? sau....poate...

Si ingerii se indragostesc...de luna, de soare, de stele. Isi poarta gandurile surde in norii alburii si trec incet din ceruri pe pamant. Ne privesc zambind caci stiu ca azi s-a intamplat ce au citit in visul meu.
Era umbra. Era lumina. Era vant. Nu-mi amintesc. Sufletele noastre s-au recunoscut cand privirea ta rigida s-a oprit pentru cateva secunde sa contempleze oglinda de smarald a ochilor mei.
Ei au cantat. Note inalte ne cuprindeau gandurile in maretia lumii ce parea odata lipsita de absolut.
Buzele tale s-au miscat intr-un zambet. Imi parea momentul atat de cunoscut caci te regasisesm intr-o mie de chipuri, o mie de zambete, o mie de priviri jucause. Pielea mea mirosea a parfum si asa te-am simtit aproape..o parte din mine.
Este totul alb. Nu ma mai vezi. Nu te mai vad. S-au aratat si Ei pentru prima data pe pamanat - locul in care gandurile sunt pacate , vorbele-minciuni. S-a schimbat totul. O simt acum mai clar ca niciodata. Am ramas doar noi doi..si ingerii. Atat de diferiti si totusi atat de asemanatori. Ei ne-au vorbit amandurora. Au cantat pentru noi. Au zambit pentru noi
De atunci te-am simtit mereu langa mine. O mie de cuvinte par nefolositoare cand ochii tai spun totul. Te cunosc de ieri. Te cunosc de-o vesnicie.
Soarele s-a stins...ai trecut mai departe. Am spus adio..este finalul si nimic nu a ramas intre noi doi. Doar luna..steaua noastra care lumineaza neincetat o carare rupta din rai. Ne vom intalni curand. Pe strada. Fara absolut. Fara ingeri. Fara astrele ce ne-au pecetluit destinul. Suntem si traim ca sa fim impreuna. Impreuna suna abisal. Caci noi doi am fost mereu despartiti.
Au mai ramas o mie de zile. O mie de ganduri. O mie de priviri. Si doar o mie de secunde sa-mi vorbesti.

Diferit

E prima data cand vin in acest loc...oare este cel care va face parte din viata mea atatia ani? Este vechi si totusi pare atat de tanar...Privind ceasul cel mare pe care anii grei l-au oprit te trezesti in fata a unsprezece ore si trezeci si cinci de minute. De fapt au trecut unsprezece ani si inca este acolo...oare ce asteapta? Din spate nucul batran ma priveste. Ar vrea sa stiu ca locul acesta este plin de bucurii si ca aici este viata mea...Am simtit asta odata c frunzele sale groase mi-au atins chipul. Imagini neclare imi apar in fata si nu reusesc sa inteleg decizia destinului. Azi am inceput o viata noua...fara timp, fara regrete, fara.....tine.

Intre lumea pe care o vedem si lucrurile de care ne temem exista un univers al posibilitatilor..Privesti cateodata infrigurat alegoria vietii cu care te unesti intr-o fiinta. Iti simti sufletul departe, simti cu sorbi viata usor si urci spre cerul pe care il credeai albastru candva. Atunci realizezi ca esti prea sus sa mai visezi sau sa speri. Deznadejdea nu este un pacat..dar esti doar prea departe sa intelegi lumea. In extremele inimii tale care bate slab musteste iubirea...pentru a mia oara prea multa ca sa o dai celui ce nu merita.

Ramai resemnat..dar prea departe de tine insuti.

Sunt oameni care afirma ca iubesc muzica, dar sunt altii care o apreciaza pentru ce exprima, pentru ce emana.
Cand afirmi ca iti place o melodie poti fi considerat un ignorant de catre ceilalti, dar nimeni nu stie ca tu simti cu adevarat acel cantec. Ca versurile lui sunt viata ta sau ca descriu ce traiesti in acel moment. Nu-i judecati pe altii dupa ce asculta, ci incercati sa intelegeti ce simt..