Intre lumea pe care o vedem si lucrurile de care ne temem exista un univers al posibilitatilor..Privesti cateodata infrigurat alegoria vietii cu care te unesti intr-o fiinta. Iti simti sufletul departe, simti cu sorbi viata usor si urci spre cerul pe care il credeai albastru candva. Atunci realizezi ca esti prea sus sa mai visezi sau sa speri. Deznadejdea nu este un pacat..dar esti doar prea departe sa intelegi lumea. In extremele inimii tale care bate slab musteste iubirea...pentru a mia oara prea multa ca sa o dai celui ce nu merita.
Ramai resemnat..dar prea departe de tine insuti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
ah.. asta, no doubt e mai tare decat cealalta..:X in primul rand, intotdeauna va exista ceva care nu te lasa sa vezi lucrurile asa cum sunt, ci doar asa cum vrei u sa le vezi..:) apoi, cand realizezi k lucrurile nu sunt asa cum trebuiau sa fie, e deja mult prea tarziu pt a mai spera..
"In extremele inimii tale care bate slab musteste iubirea...pentru a mia oara prea multa ca sa o dai celui ce nu merita."- asta pentru me e:-? ff adevarata.. de ff multe ori, ne indragostim d o persoana care nu merita.. tindem sa credem k el este cel mai potrivit, cel care ne merita,da'.. atunci nu gandim, suntem condusi de dragoste.. si pentru a mia oara, gresim.. :D
Trimiteți un comentariu