Si ingerii se indragostesc...de luna, de soare, de stele. Isi poarta gandurile surde in norii alburii si trec incet din ceruri pe pamant. Ne privesc zambind caci stiu ca azi s-a intamplat ce au citit in visul meu.
Era umbra. Era lumina. Era vant. Nu-mi amintesc. Sufletele noastre s-au recunoscut cand privirea ta rigida s-a oprit pentru cateva secunde sa contempleze oglinda de smarald a ochilor mei.
Ei au cantat. Note inalte ne cuprindeau gandurile in maretia lumii ce parea odata lipsita de absolut.
Buzele tale s-au miscat intr-un zambet. Imi parea momentul atat de cunoscut caci te regasisesm intr-o mie de chipuri, o mie de zambete, o mie de priviri jucause. Pielea mea mirosea a parfum si asa te-am simtit aproape..o parte din mine.
Este totul alb. Nu ma mai vezi. Nu te mai vad. S-au aratat si Ei pentru prima data pe pamanat - locul in care gandurile sunt pacate , vorbele-minciuni. S-a schimbat totul. O simt acum mai clar ca niciodata. Am ramas doar noi doi..si ingerii. Atat de diferiti si totusi atat de asemanatori. Ei ne-au vorbit amandurora. Au cantat pentru noi. Au zambit pentru noi
De atunci te-am simtit mereu langa mine. O mie de cuvinte par nefolositoare cand ochii tai spun totul. Te cunosc de ieri. Te cunosc de-o vesnicie.
Soarele s-a stins...ai trecut mai departe. Am spus adio..este finalul si nimic nu a ramas intre noi doi. Doar luna..steaua noastra care lumineaza neincetat o carare rupta din rai. Ne vom intalni curand. Pe strada. Fara absolut. Fara ingeri. Fara astrele ce ne-au pecetluit destinul. Suntem si traim ca sa fim impreuna. Impreuna suna abisal. Caci noi doi am fost mereu despartiti.
Au mai ramas o mie de zile. O mie de ganduri. O mie de priviri. Si doar o mie de secunde sa-mi vorbesti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu