A trecut un an si ceva de la ultimul meu post...de altfel, chiar renuntasem la blog pana acum o sa saptamana, cand am vrut sa incep sa scriu din nou. Acest post ti-l dedic tie, care mi-ai inspirat sa schimb atat de multe, pentru ca in primul rand imi esti prieten si simt ca acum iti pot spune orice. Ei bine, o sa incep prin a-ti multumi pentru tot ce ai facut saptamana asta pentru mine, iar daca inca te intrebi ce a fost asa important, aminteste-ti de clipa cand te-am privit ultima data in ochi. Sunt convinsa ca ai vazut ceva ce si am fost surprinsa sa descopar: speranta. Cativa stiu ca pentru mine speranta este un fel de excalibur..visez le ea in orice clipa a vietii mele si doar printr-o minune reusesc sa o am doar pentru mine.
Am vazut iar ca exista magie, da acel tip de magie care iti face inima sa bata mai tare, picioarele mai moi, pupila mai dilatata si cea care da viata celor mai frumosi fluturi:D.
"And how am i suppose to tell you how i feel?" i already miss you and i hope you don't forget to kiss me through the phone until we see each other again.:)
btw, multumesc:*